Translate

marți, 10 august 2010

Dan Puric- Invidia

Un foarte bun prieten mi-a trimis acest text pe mail. Am considerat ca este de datoria mea sa-l promovez pe maestrul Dan Puric, deoarece, in neamul romanesc el reprezinta o voce cu adevarat importanta, una ce trezeste constiinte setate si sedate...
Textul parabolei este scurt, concis si de asemenea edificator. Releva o realitate perpetua a acestui areal...
 NU-MI VOI ASCUNDE NICIODATA DEPLINA ADMIRATIE PE CARE O NUTRESC ACESTUI OM ADEVARAT!
 Fara sa mai va aman, va rog frumos sa-i dati citire...

                                                                                     

"Invidia



Intr-o zi, vecinul nostru de bloc si-a luat un aparat de aer conditionat.


Era un zaduf ingrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer conditionat si nici bani ca


sa ne cumparam unul. Sufeream de caldura si de invidie. Aveam insa o


biblioteca.


Ne-am uitat in ea si am scos cugetarile lui Seneca. Am citit de acolo o


pagina-doua despre bine si sensul vietii si, desi cald tot ne era, nu l-am


mai invidiat pe vecin.






Ceva mai tarziu, vecinul si-a deschis un butic si a inceput sa umble


imbracat la costum la patru ace. Noi - tot cu blugi.






Nu-i nimic - ne-am zis linistiti, citind un capitol din Etica lui Spinoza.


Apoi vecinul a aparut deodata intr-un Megane argintiu. Noi n-aveam nici


bicicleta, dar l-am dispretuit citind din Phaidon al lui Platon. Mai tarziu, vecinul a


schimbat Meganul pe Mertan. Nu ne-a pasat, caci si noi il schimbaseram deja


pe Platon cu Aristotel. Si-a luat si un 4x4, cel mai mare de pe strada. Noi


l-am luat pe Marcus Aurelius, care ne-a facut sa zambim impacati.










A mai trecut o vreme si vecinul si-a luat nevasta noua: blonda, frumoasa,


tanara. Noi - tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia dupa Ioan. Vecinul


si-a imbracat soata cu o garderoba intreaga si cu blanuri, basca bijuteriile. Noi


ne-am imbracat spiritul citind din Eclesiast. In fine, vecinul s-a mutat


intr-o vila la sosea cu gard mare, bodigarzi si piscina. Am rezistat si de data


aceasta eroic, citind Richard III. A urmat o a doua vila - la munte. Dupa ce am


vazut-o, ne-am consolat cu Macbeth. O a treia - la mare: am recurs la Invierea lui


Tolstoi, al carei efect l-am consolidat cu Ghilgames, Ghandi si Declaratia


de iubire a lui Liiceanu. Ne-am simtit cu mult mai bine.










L-au dat la televizor la o emisiune foarte populara. Ne-am stapanit emotia


cu o portie de Caragiale. L-au dat a doua oara cu mare succes: am fi suferit daca


nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomaraswamy, Cartea lui Iov si Cazul Wagner al lui


Nietzsche.






Asa a trecut ceva mai mult timp... Vecinul isi lua case, masini, iahturi, femei.










Noi raspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel, Berdiaev. Lupta era stransa,


dar echilibrata. In sfarsit, intr-o zi l-au aratat cu catuse la maini, umflat de






DNA. Am rasfoit atunci fericiti Apocalipsa. Dar peste vreo doua saptamani,


vecinul nostru era eliberat si chiar si-a anuntat candidatura pe listele


unui partid majoritar.






Scarbiti, ne-am uitat in biblioteca. N-am mai vazut nimic. Ne-am uitat


pentru a doua oara. Nu ne-a venit sa credem. Pentru a treia oara ne-am uitat cu


atentie.


Acelasi rezultat: citiseram toate cartile.






Si atunci ne-a cuprins invidia...






Popor roman, nu te-ai saturat sa stai pe locul mortului si sa fii condus de toti tampitii?






Dan Puric"
 
....
  
    Va astept sa va dati cu parerea la aceasta parabola exceptionala, doamnelor, domnisoarelor si dvs domnilor!
 
                                                                    Zadkielix alias D.M

Un comentariu:

  1. Dap... noi ne lasam calcati in picioare de tembeli plini cu bani si cu nimic in cap...
    Trebuie sa deschidem ochii si gura pentru interesul tarii noastre si in 1 rand pt noi!

    RăspundețiȘtergere