Translate

sâmbătă, 16 mai 2009

Eseu despre adolescenta

Adolescenta



Daca ma gandesc bine,aceasta perioada este una care imi trezeste multe amintir. Desigur, fara sa doresc a o defini strict din punct de vedere stiintific,atunci imi permit a spune ca adolescenta poate fi considerata perioada in care se remarca dezvoltarea organismului uman,care urmeaza pubertatii si precede starea de adult.
Cu siguranta este o definitie rece,seaca,care se doreste a fi una ce ar ingloba multe lucruri.Viata de artist se masoara in schimb in multe ore de studiu fara de care nu ar fi posibila performanta.Poate ca este o perioada frumoasa si atractiva doar pentru unii, in schimb satisfactiile de a fi laudat si apreciat nu se pot sterge,nici dupa ce anumite privari de timp sau de alta natura s-ar fi inventat.
A ceasta nu inseamna ca altceva ar fi mai de dorit! Similar cu ceea ce voi incerca sa explic nu poate fi decat acel foc interior care arde in trupurile tinere, aflate in plina transformare,si care are darul de a innobila toate sufletele care iau prima data contact cu realitatea, dragostea,sau puterea infinita pe care o poate da inconstienta si inocenta acestei varste.
Adolescenta,fara sa devin subiectiv, ar consta in ceva ce ar fi toul posibil, probabil dar inexprimabil.Nimeni nu poate contesta ca ar fi ceva indepartat, dar care ne-ar atrage cu o forta irezistibila. Simplul motiv este acela ca fiinta umana evolueaza.In fata oricarui om viitorul,speranta,iar pentru cei care au trecut de ea,adolescenta e acea perioada fantastica din viata unui om,in care parca si stelele pot sta la indemana, ca si cum le-am manevra. lumea asteapta sa fie cucerita de catre tine,adolescentul cu sufletul deschis si mintea limpede.
Fiecare nu trebuie sa fie judecat doar asa ca a trecut de aceasta borna din viata, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Pleiada de trairi si ganduri niiodata nu o poate contesta. Siguranta ca aceasta perioada frumopasa din viata oricarui are rolul si randamentul acelei transformari este un alt puternic atu de care nimeni nu poate sa se fereasca.
Cine a simtit acel fior de teama,cand si-a dat seama ca in trupul lui,aproape de copil,au aparut semnele schimbarii?Nu este cazul sa amintesc,deoarece,.pentru mine ca baiat,umbra fina de sub nas,vocea care oricum de nenumarate ori scapa de sub control si ma facea sa vorbesc cand ca o soprana,cand ca un bas,micii vulcani de pe nas,de pe obraji,care erupeau cand mi-era lumea mai draga,pantalonii care trebuiau lungiti din ce in ce mai des,toate au fost semne ca ceva s-a incheiat . Insa, copilaria nu este un motiv de a-mi parea bine sau rau.Nu am de ce sa regret sau sa ma bucur.
În acest domeniu, subiectul vârsta adolescenţei este un fel de piatră filozofală, un domeniu incert, dar fascinant în acelaşi timp.Poate ac este un pic prea dur zis,deoarece doar unii se aventurează să îl pătrundă, pe când alţii fug de el fiind prea complex, chiar complicat. De aici şi multitudinea de opinii contradictorii. Adolescenţa a fost considerată de-a lungul anilor vârstă de aur, vârsta marilor elanuri,a integrării sociale, vârsta participării la progresul social .
Desigur, partea ingrată,despre care nu imi face placere sa amintesc are referire şi la crizele ce pot apare, a dobandirii anxietăţii, nesiguranţei, insatisfacţiei, contestaţiei, marginalităţii, subculturii, vârsta dramei, cu tot ce are ea ca strălucire, dar şi artificiu.Adolescentul, fara a dovedi statistic nu se poate delimita de familie, ci doar poate afla ca el este încă dependent material de aceasta.
Totodata apar acum aspiraţiile de viaţă, dar şi primele obstacole serioase cu largi implicaţii asupra viitorului adult. Copilul din noi,fapt experimentat va incepe să conştientizeze valoarea notei şi a examenelor care îi pot influenţa viitorul prin posibilitatea sau imposibilitatea alegerii unei profesii. Tot acum pot apărea şi atitudini opozante, de refuz, repulsie de învăţătură, de cunoaştere, acte de rebeliune, uneori gratuită sau motivată doar de dorinţa de a fi altcumva, de a fi împotriva a tot ce înseamnă autoritate, constrângere.
Din punct de vedere psihic, este perioada în care se va finaliza structura psihică a individului. Este perioada a ceea ce se poate exprima prin sintagma binecunoscuta a cererii şi a ofertei Este perioada când adolescentul se vede nevoit să facă faţă cerinţelor societăţii, dar se poate vedea uneori neputincios în faţa unor astfel de cerinţe
De exemplu, e strada, uneori cand tinerii adolescenti aflati in grup fac galagie si se manifesta in asemenea mod spontan facand glume si batand apropouri, apar in mod spontan luari de atitudine educative la trecatorii mai in varsta. Multi tineri nu lasa locurile libere din mijloacele de transport in comun, persoanelor in varsta fapt ce duce la comentarii privind cei 7 ani de acasa, riposte si cuvinte urate...Nu vreau sa insist asupra acestor pozitii insa trebuie sa remarc faptul inventivitatii copilariei.
Cunosc bine de tot ca viata nu este roz,ca oamenii sunt si buni si rai si ca pentru nimeni nu exista un clopot de sticla sub care sa poata trai ferit de tot raul din lume.Copilaria nu este un mod de a scapa sau de a trece peste deoarece ca si orice alta fiinta vie, omul -creatie dumnezeiasca are un anumit algoritm, rost.
Remarc simplitatea si sinceritatea relatiilor de prietenie dintre copii,deoaece numai acum, neconditionat m-am putut bucura de toate avantajele de a fi prieten, la modul cel mai devotat.Des au intervenit si alte aspecte, insa profunzimea noilor relatii care s-au creat au avut forta de a rezista pana in prezent..
De asemenea. toata inconstienta copilariei, m-a determinat sa descoperin afara de alte lucruri -altceva cu mult mai important- pe mine. Nu este un secret ca fiecare a fost tentat sa se exprime diferit.Din propiul meu punct de vedere, copilul,adolescentul si maturul de mai tarziu a evoluat asemeni unei comori din adancuri.
Nu voi incerca sa ma laud cu realizarile oarecum neimportante ci am sa ingros cat mai bine latura aceasta de a afa ce-mi place la mine si ce nu,si a lupta pentru a deveni cineva. Bineinteles, munca si sacrificiile in a fi multumit nu vor inceta sa existe, tot asa cum in acea perioada dorinta de a fi recunoscut si apreciat era similara unui drog.
Regret doar acea lume fantastica a povestilor,si inca nu stiu daca sa renunt definitiv la ea sau s-o pastrez bine ascunsa intr-un colt.Mai mult ca sigur, cand voi fi dezamagit de lumea reala,am sa ma pot refugia in ea,pentru ca aceasta mi-a hranit copilaria prin multele sale avantaje de a fi “podoaba mamei” si “baiatul tatei.”Imi doresc nespus ca toata lumea fantastica, cu resursele ei sa nu se fi terminat, si sa sper ca imi vor ajunge toata viata.

2 comentarii:

  1. Adolescenta ne schimba, ne transforma, asa cum ai spus. Pe unii ii invata responsabilitatea, pe altii libertatea in exces. Modul in care o va face depinde de noi si de deciziile pe care le luam.
    Dar chiar si asa, vom ramane intotdeauna "ai lu' mami si ai lu' tati" pentru ca pentru ei vom ramane mereu copii.
    Nu esti nevoit sa renunti la acea lume fantastica; trebuie sa o pastrezi, sa o folosesti atunci cand ai ocazia, pentru a te binedispune, pentru a iesi din rutina si de a face lucruri pe care, gandind ca un matur, nu le-ai face.
    Uite... eu fac parte din lumea zanelor, cateodata, deci sunt dovada clara a faptului ca acea lume de vis si de poveste exista, nu? Nu sunt tot timpul, doar cand vreau si in preajma persoanelor pe care le aleg singura. Persoane care nu se vor uita ciudat sa ma stie asa. Am dreptate?

    RăspundețiȘtergere