Translate

luni, 30 martie 2015

Il Dottore- poezie pamflet

Il Dottore- poezie pamflet


Am fost doar prim procuror, albanez plagiator,
Am promis o guvernare, taxe mici pentru "bobor".
V-am dat chiar rauri de miere , laptele a fost suvoi
Tot aveti ceva cu mine, hotomani si voi lingai!




 Yo, "Pinocchio-dottore" cel mai mare mincinos,
In cel "mai cinstit guvern", va voi arunca si-un os.
Sa il roadeti tot mai bine, sa-l lingeti pe saturate,
Ca va dam si-un sut in spate, c-un bon fiscal, in rate!


“Sovolani” ne ziceti noua, mai nemernici si smintiti?
 Sunteti toti-o adunatura de putori si nesimtiti....
Numai eu cu-al meu Guvern ma tot chinui si strofoc,
 De-am ajuns sa bat recorduri ,din talent asa…pe loc! 

Iar la anul care vine, veti vedea, bravi pensionari,
Revolutionari cu acte, asistati si bugetari,
Cum va creste bunastarea, va voi da banuti la toti,
Doar lasti-ne, prostime, si voi, hoti si mafioti !


Nota Bene

Aceasta creatie este un pamflet! Orice fel de trimitere si asemanare cu personajele mentionate este pur (si simplu) intamplatoare!
In caz ca va veti simti ultragiati sau adulati va rogdin suflet sa va prezentati  la cel mai apropiat control psihiatru autorizat!
Pentru alte interpelari si comentarii va rog sa nu ezitati sa luati , dupa caz anumite calmante!


Al Dvs, mereu pe faza, cu idei si spirit ironic,

 Zadkielix alias Prof. Dr. D.M

duminică, 8 martie 2015

Amara mea concluzie dupa cea de-a 5 gala a '"oamenilor de Valoare"

              Amara mea concluzie dupa cea de-a 5 gala a '"oamenilor de Valoare"


                                         Motto      "Mai intai te ignora, apoi rad de tine, dupa aceea lupta cu tine, dar la sfarsit invingi"!
                                                                                                                        Mahatma Gandhi


               Constanta, anno Domini 2015, luna februarie, ziua a 7-a 


               Cand rostesti cuvantul "valoare", automat te duci cu gandul spre elita!
Si, fara sa ma inalt (deoarece nu-mi sta in fire), Spitalul privat Isis a dat dovada de aceasi "linie unica", cu care m-a obisnuit!
Dar, ca sa nu ma catalogati ca fiind necivilizat, carcotas, vreau sa va impartasesc anumite lucruri, fapte si intamplari ce mi-au placut cat si anumite aspecte ce, fara sa exagerez, n u am inca acea capacitate de a le accepta sau de a le intelege....

A 5-A EDITIE MI S-A PARUT UNA IN CARE S-A INCERCAT SCHIMBAREA FORMATULUI PRIN ADAUGAREA DE PREMII DE EXCELENTA, IN AFARA CELOR 10 BINECUNOSCUTE! Aceasta idee in sine a fost si este in continuare una laudabila!

 Cu mult entuziasm, datorat atat firii mele cat mai ales Dumneavoastra, cei ce m-ati nominalizat pentru a treia oara consecutiv in cadrul acestei gale am participat, activ, fara a dezarma sau a capitula si in sera Galei!
Desfasurata in Sala Casei dse Cultura a Sindicatelor,, cu foarte mult fast, gala s-a dovedit mai degraba o ...recompensarea a celor mai eficienti si merituosi dintre cei propusi.
Decorul, sunetul, discursurile prezentatorilor, toate au fost analizate cu mare atenție ca evenimentul din această seară să fie memorabil.
Nu ma voi "lega" de emotiile tuturor, de aceasta componenta fireasca prin care , unii au trecut cu brio...iar altii au reusit doar sa-si pregateasca "de acasa" niste discursuri cu idei bune!

M-am bucurat si chiar m-am simtit pe deplin onorat sa fiu printre personalitatile marcante,alese ce au fost nominalizate in acest an!
Insa, fara sa devin patetic as avea si ceva de adaugat, la "rece"!

Va scriu pentru inceput din prisma evenimentului in sine ce, an de an se cam repeta!
Ca in orice intrecere exista modalitati oneste si unele mai putin "ortodoxe" in a reusi...
De aceea, din anumite motive (numai de unii stiute), au existat si ...(din pacate) vor exista si favoriti dinainte stabiliti!
De ce credeti ca ar trebui amintit acest lucru?
 Simplu...La unele din categorii, prin modalitatea de a nu veni sa si ridice premiul, laureatii au trimis apropiati care ori au citit mesaje (varianta corecte, onesta) ori au (scuzati expresia) debitat prostii, cu mare sambure de adevar ( "a castigat datorita faptului ca a colorat cluburile, a facut expozitii de caricaturi in mijloace de transport si a reprezentat Constanta printr-o fundatie care se implica total...")
Daca, prin aceste argumente, publicul constantean a consfintit castigatorul, atunci, fara sa cedez, pe viitor, in cazul unei noi nominalizari, cu parere de rau ma voi autoexclude din acest simulacru cu...valente intelectuale!
Sunt dezamagit ddeoarece nu ca nu as fi luat (meritat) eu acelpremiu, ci prin acest gen de justificari si discursuri mi-am cam dat sema ce urmareste atat societatea multilateral dezvoltata cat mai ales forul "specializat" al Sptalului privat Isis!

Poate ca asa se incearca "primenirea" societatii, promovarea unora in fata altora etc etc
Poate ca asa, daca bine imi aduc aminte, pe scena Casei de Cultura au urcat si reprezentantii CJ Constanta (nu-i mai pomenesc numele ca sa nu va mai enervez) ce acum se afla intr-un regim de "insanatosire" morala si cauta sa fie si sa dea ...explicatii despre furturi, bani, influenta putere etc
In fine, fiecare cu ale sale...
Dar,alt aspect m-a determinat sa scriu aceste lucruri, fara sa ma ascund si fara sa-mi fie frica de eventualele comentarii sau repercusiuni!

Pentru a treia oara am inteles ca eu "nu fac parte din...elita" lor, a celor ce se vor a fi OAMENI DE VALOARE!
Asa se vrea!
Schimband un pic tonul, fara sa am vreun graunte de conspiratie in mine as dori sa cunosc si ADEVARATE MOTIVE ale celor ce mi-au dorit ..."locul" secund!
Nu vreau sa-i arat cu degetul sau sa ma inflamez degeaba!
Stiu ca exista un grup de "oameni de bine" ce au avut grija ca in aceste doua luni totul sa mearga...struna!"
Baietii ce ne monitorizeaza atent si, cu aceasta ocazie le urez "toate cele bune" , cu siguranta stiu dinainte...rezultatele! 
Si chiar anuleaza voturi valabile si "umfla" altora voturi ireale...Aceasta este societetea de tip "Big Brother" in care , zi de zi traim si incercam sa fim...oameni! Valoarea lor e data arbitrar...
Numai Bunul Dumnezeu cunoaste valoarea fiecaruia, individual! Oricum, mascarada va exploda!CREDETI-MA PE CUVANT!!! Nu trebuie lasati deoarece aceasta platforma mincinoasa se afla deja la a 5-a editie! 
Prea mult fariseism, prea mari fraude...
 
Si, grosolania cu care soft-ul (sau "baietii" de la "pupitrul de comanda") au operat  ma va determina, ca pe viitor sa procedez in A ARATA CU DEGETUL si chiar de a face o anti-campanie! 
Deoarece,din surse demne de incredere am aflat ca acest Spital privat Isis si mai ales platforma Oameni de valoare sunt rodul unor privilegiati ce-si doresc sa perpetueze atat aroganta cat mai ales imaginea de "stalpi ai societatii"! 
Si, daca ar fi realizat-o in MOD CORECT SI CINSTIT,i-as fi aplaudat! Insa, realitatea ii contrazice flagrant!!!


Inchei cu speranta si multumirea ca , DACA nu ati fi existat, Dumneavoastra, toti cei ce m-ati ajutat , m-ati apreciat si votat zi de zi eu nu as fi fost nici macar nominaliza!

 Dumnezeu sa va rasplateasca eforturile! 

In numele tuturor, daca v-am gresit, daca v-am jgnit, daca v-am adus vreun prejudiciu de imagine, cer scuze si promit ca asa ceva NU SE VA MAI INTAMPLA!

Am cautat sa obtin o recunoastere  vremelnica, uitand de acel citat biblic , atat de profund, ce imi place sa-l amintesc mai mereu :" In lume necazuri veti avea, dar nu va temeti, Eu am biruit lumea!" ( Ioan 16, 33 )

Plin de recunostinta, profund impresionat,ma-nclin in fata fiecaruia dintre Dumneavoastra, nu inainte de a va multumi ca ati fost si veti ramane APARTE, in sufletul meu,stiindu-va asa cum si eu imi place sa cred ca sunteti CU ADEVARAT!!!!
Veti ramane MEREU MINUNATI,pastrand un loc aparte in inima si-n sufletul meu!  


                             Zadkielix alias Prof. Dr. Daniel Mihai 

vineri, 6 martie 2015

Resetarea ceasului biologic-UN PSEUDO studiu

  Pare de domeniul SF, dar acest studiu neasteptat vine din partea unor "abili" si "inspirati" cercetatori.
Dar, inante de a-i critica, va las pe Dumneavoastra sa descoperiti ceea ce acesti savanti au testat pe...cobai! Si nu e vorba de vreun semen de-al nostru, slava Domnului!!!


Un grup de cercetători a reușit să reseteze ceasul biologic al unor șoareci de laborator, iar acum caută metode pentru a face același lucru în cazul oamenilor.
Echipa de la Vanderbilt University, Nashville (Tennessee) a reușit să stimuleze, cu ajutorul unui scurt fascicul laser, celulele dintr-o regiunea a creierului numită nucleu suprachiasmatic. Înainte de a aplica acest stimul, cercetătorii au modificat genetic celulele acestui nucleu.
După modificarea genetică a neuronilor din nucleul suprachiasmatic, cercetătorii au aplicat un fascicul intens laser, de foarte scurtă durată, în ochii șoarecilor. De îndată ce celulele vizate erau stimulate, șoarecii deveneau foarte activi, de parcă tocmai se deșteptaseră după un somn bun, explică cercetătorul Cătălina Oana Curceanu pe siteul scientia.ro.
Nucleul suprachiasmatic este o mică formațiune din hipotalamus, situată exact deasupra chiasmei optice, locul de încrucișare a căilor optice.

Procedeul de stimulare a celulelor din nucleul suprachiasmatic ar putea fi realizat și în cazul oamenilor, însă marea provocare este găsirea unei modalități pentru modificarea genetică a neuronilor din această porțiune a creierului.

O metodă relativ la îndemână ar fi injectarea unui virus modificat în celule. Scopul acestui virus ar fi sensibilizarea la lumină a celulelor din nucleul suprachiasmatic. Totuși, folosirea unui virus este o tehnică cu un grad de periculozitate ridicat, așa că oamenii de știință caută alte metode, mai simple, sigure și eficiente.

Dacă se va reuși crearea unui dispozitiv pentru resetarea ceasului biologic, cei care vor să își revină după o noaptă albă nu vor avea nicio problemă în acest sens. Tot de această tehnică ar putea beneficia și cei care schimbă des fusul orar și suferă de așa-numitul „jet lag”.

Însă, dincolo de aceste aplicații, trebuie menționate și unele chiar mai importante. Metoda ar putea fi folosită cu succes și în tratamentul unor depresii, înlocuind unele medicamente, a căror administrare vine la „pachet” cu efecte secundare.

Acum, ca mi-am permis a va "pune in tema" cu acest "nou" si "eficient" mod de a ne reseta, vreau sa comentez, in dtilul meu, mai dirct, mai nestiintific, dar mai...aproape de adevar!
Daca "stimatii" si "inspiratii" oameni de stiinta s-au caznit a ne ferici, oare cand vom avea posibilitatea de a...experimenta mai intai pe dumnealor acest lucru?

Nu cumva, dupa cateva setari de acest gen, se va ajunge la o alarmanta mortalitate, aparuta chiar in serie?
Si, vin cu un solid argument...Se cunoaste faptul ca organismul trebuie sa se odihneasca , nu sa fie pacalit...
Mi-as dori sa cred ca mai exista vreo "urma" de inteligenta, vreo urma de umanitate sii in carcasele si inimile acestor "renumiti" cercetatori...

INCHEI aici, nu inainte de a-mi exprima stupoarea, dezgustul si totala sila vis-a vis de acest studiu ce nu tine de niciun percept, ce nu are vreo farama de normalitate si totodata ar fi trebuit IMEDIAT INTERZIS!

Sursas: scientia.ro



         
Zadkielix alias D.M


duminică, 1 martie 2015

Cate ceva despre cele..."cinzeci de umbre ale lui Grey"

“Cincizeci de umbre ale lui Grey” s-ar putea sa fie o lectura placuta, dar asta nu insemna ca ea ne va si ajuta sa intelegem ce gandesc altii, asa cum o poate face lecturarea unei carti precum “Razboi si Pace”, de exemplu. Aceasta este concluzia unui nou studiu care a subliniat ca prin comparatie cu opere de fictiune populare astazi, cele mai mari realizari ale literaturii ne imbunatatesc capacitatea de a intelege gandurile, emotiile si motivatiile celor din jurul nostru.citeste-mi-mintea
David Kidd,autorul studiului, este expert in studierea teoriilor care impart fictiunea in doua categorii. Atunci cand citim un bestseller palpitant, dar predictibil, “este ca si cum textul ne ia si ne poarta intr-o plimbare cu un roller-coaster unde toata lumea experimenteaza acelasi lucru”, a explicat Kidd. Literatura, pe de alta parte, ii atribuie citorului mult mai multa responsabilitate. Lumile sale imaginare sunt pline de personaje care au motivatii neexplicate si care creaza confuzii. Aici nu exista constructii sigure referitoare la ceea ce ar trebui sa simtim sau in cine ar trebui sa ne incredem.
Kidd si consultantul sau, Emanuele Castano specialist in psihologie sociala, au presupus ca aceste abilitati pe care noi le folosim pentru a naviga lumile fictive ne sunt de ajutor si in viata reala. Mai exact, cei doi au presupus ca acest lucru contribuie la imbunatatirea asa-numitei teorii a mintii. Teoria mintii este abilitatea de a intui starea mentala a altuia, de a cunoaste, de exemplu, ca atunci cand cineva ridica mana in fata noastra vrea sa batem palma si nu sa ne loveasca. Astfel, aceasta teorie este apropiata de empatie, capacitatea de a recunoaste si de a impartasi sentimentele altora. Un numar din ce in ce mai mare de dovezi sustin relatia dintre lecturarea fictiunii si teoria mintii. Insa multe dintre aceste dovezi sunt bazate pe corelatii: indivizii care se declara cititori inraiti ai cartilor de fictiune se descurca mai bine la testele ce masoara empatia, de exemplu.
Pentru a masura efectele cognitive imediate pe care le au doua tipuri de fictiune, Castano si Kidd au creat cinci experimente. In fiecare dintre experimente, ei i-au rugat pe subiecti sa citeasca 10-15 pagini fie din opere de fictiune populare astazi, fie din cele mai mari realizari ale literaturii. Acestea din urma includeau povestiri de Anton Chekhov si Don DeLillo, dar si povestiri din The PEN/O. Henry Prize (o colectie anuala care cuprinde 20 de povestiri) sau National Book Award. Paginile extrase din opere de fictiune populare proveneau din carti care s-au aflat in topurile Amazon.com, precum cele scrise de Danielle Steel, Gillian Flynn sau Robert Heinlein.
Cand participantii au terminat de citit, ei au fost supusi unor teste create pentru a le masura teoria mintii. In unul dintre teste, intitulat Diagnostic Analysis of Nonverbal Accuracy 2–Adult Faces (DANVA2-AF), subiectii au fost rugati sa urmareasca pentru 2 secunde fetele mai multor indivizi si sa declare daca acestia pareau fericiti, speriati, nervosi sau suparati. Intr-un test mai nuantat, Reading the Mind in the Eyes Test (RMET), participantii au vazut doar parti din fetele inidivizilor pentru ca apoi sa fie rugati sa aleaga emotii mai complexe precum “contemplativ” sau “sceptic”.
In medie, ambele grupuri s-au descurcat mai bine la teste, comparativ cu grupurile de control care erau formate din indivizi care fie nu citisera, fie citisera alt gen de extrase.
Totusi, s-a observat o diferenta importanta si intre primele doua grupuri. Mai exact, cei din grupul care a lecturat mari realizari ale literaturii au obtinut un scor mult mai mare, comparativ cu cei care au citit opere fantastice populare astazi.
Psihologul Raymond Mar, de la universitatea York, din Toronto, noteaza ca pana si cele mai mici efecte alte literaturii sunt importante, avand in vedere ca ele au consecinte in lumea reala, reducand probabilitatea neintelegerilor sociale.
Wikipedia, enciclopedia liberă
Cincizeci de umbre ale lui Grey

Coperta cărții ”Cincizeci de umbre ale lui Grey” (versiunea română)
Informații generale
AutorE. L. James
GenRoman de dragoste și erotism
Ediția originală
Titlu originalFifty Shades of Grey
EditurăVintage Books
Limbă originalăEngleză
Țară de prima lansareRegatul Unit
Data publicării20 iunie 2011
Număr de pagini514
ISBN978-1-61213028-6
OCLC780307033
Ediția tradusă
Traducător(i)Constantin Dumitru Palcus
Editură„Trei”
Colecția Eroscop
Data apariției în România2012[1]
Număr de pagini616
ISBN978-973-707-663-2

Este remarcat pentru scenele erotice explicite în combinație cu elementele practicii sexuale care implică robie/disciplină, dominare/supunere și sadism masochism. Inițial autoarea a publicat-o ca o
 carte electronică, dar succesul cărții în format electronic a determinat tipărirea ei (drepturile de publicare fiind obținute de către editura Vintage Books în martie 2012), iar vânzările au depășit și cele mai optimiste așteptări.[4] Al doilea și al treilea volum din serie, Cincizeci de umbre întunecate șiCincizeci de umbre descătușate au fost publicate în 2012.Cincizeci de umbre ale lui Grey[2] (în englezăFifty Shades of Grey) este un roman de dragoste și erotism apărut în 2011, scris de E. L. James⁠(en)[3]. Este primul volum din trilogia Cincizeci de umbre care prezintă povestea dintre tânăra absolventă Anastasia Steel și tânărul om de afaceri Christian Grey.
Cincizeci de umbre ale lui Grey a fost în topul vânzărilor peste tot în lume, inclusiv în Regatul Unit și Statele Unite. Seria a fost vândută în peste 100 de milioane de copii în întreaga lume, tradusă în 52 de limbi și a atins recordul de cel mai rapid volum vândut din toate timpurile.[5] Criticile la adresa cărții au fost împărțite, în unele dintre acestea calitatea prozei fiind considerată slabă. Universal Pictures și Focus Features plănuiesc un film adaptat după carte, ce este programat pentru lansare pe 13 februarie 2015.
A fost tradus și în limba română.Traducerea în limba română este disponibilă (parțial) și online.

Surse: Science Mag, Wikipedia

                                                                                                                          Zadkielix alias Prof. Dr. D.M

miercuri, 18 februarie 2015

Cate ceva despre HAARP si... implicarea anumitor Servicii "speciale"

                                                 
        Cate ceva despre HAARP si... implicarea anumitor Servicii "speciale"
 Nota Bene
Acest articol este dedicat tuturor celor interesati de ceea ce se inrtampla cu  meteorologia sau cei ce observa atatea si atatea lucruri...
  

    Am ajuns sa dezbat si acest subiect!
   Dar, pentru justete permiteti-mi sa va amintesc, IN LINII MARI CAM… ceea ce reprezinta HAARP!
  HAARP sau High Frequency Active Auroral Research Program este un program de cercetare asupra frecvențelor aurorale active desfășurat pe teritoriul Statelor Unite, lângă localitatea GakonaAlaska. Acest program reprezintă activitatea de cercetare desfășurată asupra ionosferei, pentru a putea fi stabilit comportamentul ozonuluiazotuluiși ionilor acestora la bombardamentele radiației solare și cosmice dar și la emisiunea de radiații de înaltă frecvență (HF) sau joasă frecvență (ELF) de pe Pământ. Fiind un program științific, guvernul american alocă anual un buget recunoscut oficial de 30 milioane de dolari. HAARP este desfășurat de Institutul de Geofizică al Universității din Alaska de la Fairbanks iar titularul de proiect este Departamentul Apărării al Statelor Unite, respectiv US Navy și US Air Force. HAARP este conectat la unul din cele mai mari computere din lume de tip CRAY-YMP/TM3D/T3E al Universității Alaska de la Fairbanks, iar sistemul propriu-zis aflându-se într-o bază militară de lângă Gakona din statul Alaska, de acest proiect beneficiind US Space Force. Pentru proiectul HAARP se utilizează un echipament terestru, constituit dintr-o rețea de antene, fiecare antenă fiind alimentată din propriul său generator putând încălzi părți din ionosferă prin intermediul undelor radio. Până în prezent au fost construite 48 de antene urmând ca în final numărul acestora să se oprească la 360.
În perspectivă există posibilitatea construirii unui emițător de unde de înaltă frecvență foarte puternică pentru a face față unor cerințe ale cercetării ionosferei și a relației Pământ-Soare-Cosmos. Acest emițător de unde de înaltă frecvență se numește Ionospheric Research Instrument (IRI). Programul de cercetare HAARP a provocat diverse interpretări dar și polemici din punct de vedere al instituțiilor ce desfășoară acest program și beneficiarii acestora. O consecință a experiențelor desfășurate ar fi și faptul că energia uriașă de radiofrecvență generată prin amplificarea de milioane de ori a undelor radio poate distruge orice obiect staționar sau în mișcare în orice loc de pe Pământ, dar totodată poate crea găuri în ionosferă, producând pătrunderea și mărirea puterii de penetrare a razelor cosmice nocive. Publicațiile americane Fairbanks Daily News șiCooper River Country Journal au scris în septembrie 1995 materiale prin care se susținea că proiectul HAARP ar avea și obiective ascunse, mai precis că acesta ar reprezenta o „armă finală” cu performanțe ieșite din comun, revoluționând complet arta militară, fiind primul sistem de arme de valoare universală și cosmică.

Fix acum 3 zile,serviciile secrete americane frematau! De fapt vreoiau, conform unui prestigious ziar britanic sa controleze (sau daca nu exagerez) sa încerce să manipuleze vremea!
Pare utopic si incredibil, dar “imposibilul este…posibil” conform unui om de știință foarte respectabil, citat de “The Guardian”.
Astfel stimatul domn Alan Robock a atras atenția asupra finanțării de către CIA a unui raport al National Academy of Science legat de combaterea încălzirii globale, fără ca agenția să precizeze cam ce fel de interese ar avea.
  În principiu, aceasta ramura noua-geoingineria încearcă să combată încălzirea globală prin eliminarea dioxidului de carbon din atmosferă și prin reducerea căldurii solare, printre altele.
Până nu demult, era răspândită ideea că implicarea serviciilor de informații în programe de modificare a climei pentru scopuri ascunse constituie o aberație provenită din mintea celor se ocupă de teoria conspirației.
Totuși, așa cum exemplifică succinct ziarul britanic, a face din vreme o armă periculoasă nu e nimic nou.
  Cercetand un pic trecutul, am aflat ca, in urmă cu 99 de ani, experimentele militare de la unitatea militară din Orford Ness încercau să producă nori artificiali prin care să deruteze aparatele de zbor germane în timpul Primului Război Mondial.
Un alt exemplu mai recent este cel din anii 1967-1968, cand s-a reusit cu real succe Operațiunea Popeye, desfășurată de SUA în Vietnam, ce a crescut nivelul precipitațiilor cu 30% în Vietnam pentru a îngreuna mișcările soldaților asiatici și accesul lor la resurse.
  De asemenea, Royal Society a publicat în 2009 o lucrare amplă în care a documentat și argumentat soluțiile extreme de modificare a vremii, precum erupția vulcanilor. Programul armatei SUA, HAARP, de cercetare asupra frecvențelor aurorale a stârnit și el numeroase controverse, însă, din cauza publicitatii negative, anumite foruri decizionale au luat “inteleapta” judecata de a o închide la finele acestui an.
De aceea, acest articol nu se vrea ca o “trecere in revista” sau “parcurgere sumara de informatii” ci se doreste tragerea unui important semnal de alarma, demascarea acestor nelegiuiri cat si o incercare de a stopa aceasta diabolica preocupare a schimbării climatice ce a devenit o constantă în activitățile serviciilor de informații de pretutindeni cat și ale unora din armatele statelor puternic industrializate!
(IN LOC DE) CONCLUZIE
HAARP este subiectul a numeroase teorii ale conspirației, existând mai multe persoane care îi atribuie diverse motive ascunse și care presupun diferite capacități secrete ale proiectului. Jurnalistul Sharon Weinberger a numit proiectul HAARP ca pe un "Moby Dick al teoriilor conspirației" și a spus că popularitatea teoriilor conspirației pune de multe ori în umbră proiectul HAARP care poate furniza beneficii pentru comunitatea științifică.
 Informaticianul David Naiditch a făcut, de asemenea, referire la HAARP ca fiind "un magnet pentru teoreticienii conspirației", spunând că proiectul a fost acuzat de declanșarea unor catastrofe, cum ar fi inundații, secete, uragane, furtuni, cutremure devastatoare în Pakistan și Filipine, întreruperi majore ale distribuției de energie electrică, prăbușirea zborului TWA 800, sindromul Războiului din Golf și sindromul oboselii cronice.
Luand aminte la toate aceste evenimente, sa ne trezim din aceasta amorteala, din aceasta rutina si sa nu mai credem ca exista solutii “convenabile” iar paravanul comod conform caruia deviza “soluții contra încălzirii globale” (ce a tot fost uzitat) sa nu mai aibe forta de a ne mai bruia sau amagi!
  
  Surse:

        
                Zadkielix alias Prof. Dr. D.M





sâmbătă, 31 ianuarie 2015

Despre emoţiile muzicale

    Despre emoţiile muzicale

Muzica ne aminteste in continuare cat de mare poate fi cultura umana. Cred ca este unul din cele mai puternice semne ale maretiei sale deoarece pana si Divinitatea are acest Dar de a dirija ansamblul uman si ceresc intr-un mod cat se poate de firesc, natural.     Echkart Tolle
    

      Muzica are capacitatea extraordinară de a trezi în noi o lume întreagă de gânduri şi emoţii. Nu este un secret sau un lucru tabu atunci când se poate proba faptul că orice fiinţă umană reacţionează în mod voluntar sau involuntar cu plăcere la muzică, deşi în grade diferite şi nu la orice fel de muzică. Acest lucru se poate datora pe de o parte unei anumite calităţi, influenţe sau structuri  ce conferă muzicii calitatea de a o face mai atrăgătoare, sau poate ţine de o anumită capacitate sau imposibilitate a anumitor indivizi de a rezona cu muzica, de la aproape toate genurile până la unul singur. Despre cei incapapili de a iubi această artă W.Shakespeare spunea în Neguţătorul din Veneţia: “feriţi-vă de cei cărora nu le place muzica; ei au toate defectele”
  Medicul Boris Luban Plozza, autorul unor importante lucrări interdisciplinare ale medicinei spune că “ muzica acţionează cu abstracţia instantanee a sunetelor înlăuntrul individului. Ea îl face pe acesta să înţeleagă mai bine sensul intrinsec al vieţii, ca şi minunile lumii, intensitatea recepţiei frumosului, precum şi încărcătura morală conţinută în mesajul ei. Observaţiile psihologice arată că zonele întunecate ale sufletului nostru se luminează atunci când ne simţim la unison şi în acord deplin cu o lucrare muzicală. Este ca şi cum am recunoaşte în noi un sunet care aşteaptă acest moment, deplasându-se într-un balans continuu. Prin această recunoaştere şi autocunoaştere specială ajunge audiţia muzicală la o trăire plenară a recepţiei muzicale şi la sentimente estetice, concomitent cu o bucurie profundă şi atotcuprinzătoare[1].
Emoţiile induse de muzică au atras atenţia oamenilor de ştiinţă din sferele afective şi cognitive. Aici pot aduce o serie de argumente ce afirmă şi confirmă realitatea ce  nu poate fi contestată de absolut nimeni.Din toate timpurile muzica a fost prezentă în toate aspectele vieţii oamenilor, având ca funcţie principală modificarea dispoziţiei şi de reglare emoţională. Platon considera audiţia ca un dar divin ce exercită asupra intelectului o influenţă mult mai importantă decât văzul, iar în Philebos ne vorbeşte despre sunetele muzicale, frumoase în sine, ce antrenează plăceri inconsestabile[2].
Psihicul este elementul central în receptivitatea la efectele muzicii. După ce are loc prelucrarea la nivelul creierului a informaţiilor transmise corect sau deformat de către ureche, apar procesele mentale care sunt de o varietate extremă. Începând cu reprezentări de regulă coplexe (evocări a unor situaţii din trecut dar şi construcţii imaginare) până la procese extrem de variate, cum ar fi senzaţia de plăcere sau chiar stări afective de tristeţe, entuziasm sau duioşie. Procesele mentale generate de muzică, au aşadar un înalt grad de stabilitate, însă condiţiile de ascultare a muzicii, de la dispoziţia de moment şi până la locul audiţiei, poate influenţa rezultatul psihologic.
La o primă apreciere, muzica contribuie în mod evident la un ansamblu de stări după cum şi remarca lui Theodule – Armand Ribot confirmă: “ muzica crează dispoziţii, ce depind de starea organică a activităţii nervoase şi pe care noi le traducem în termeni vagi de bucurie, tristeţe, tandreţe, seninătate, nelinişte. Pe această canava inteligenţa brodează în funţie de natura diferiţilor indivizi”[3]. Pe lângă acest lucru, omul are tendinţa de a decodifica sensurile muzicii sugerate de compozitor, pe baza unor relaţii de corespondenţă a elementelor ascultate. Astfel Allegretto-ul din simfonia a VII-a de Beethoven crează o atmosferă elegiacă de marş funebru prin ostinato-ul corzilor grave, întreruptă în două rânduri de un episod în tonalitatea majoră omonimă, care, după tristeţea sonorităţilor precedente, apare ca o consolare.
Pentru neurofiziologi însă interesesul este mai puţin reprezentat de fascinanta lume a interpretării mesajului muzical, sau de numeroasele posibilităţi de ameliorare a suferinţelor psihice prin muzică. Specialiştii acestui domeniu sunt formaţi în spiritul aplicării în practica medicală a unităţii dintre psihic şi somatic. Cu alte cuvinte principala lor preocupare o reprezintă ecoul muzicii asupra vieţii somato-viscerală, şi cum aceasta produce modificări asupra organelor.
Utilizarea metodelor recente de investigare a activităţii creierului unui subiect în timpul ascultării muzicii – tomografie cu emisie de pozitroni, rezonanţa magnetică nucleară (RMN) – a permis o reală vizualizare de către observatori a unor modificări complexe din diversele zone corticale.
Conexiunea dintre creier şi muzică nu a fost prea greu de văzut, astfel încât după anumite observaţii s-a putut vorbi despre modul în care emoţia muzicală intensă – pe care subiecţii o descriau spunând “ţi se face pielea de găină” – este asociată cu regiuni cerebrale despre care se crede că sunt implicate în recompensă, motivaţie şi excitare ( striatul ventral, amigdala, mezencefalul şi regiuni ale cortexului frontal).
Daniel Levitin vorbeşte în mod de special de striatul ventral, acea structură din care face parte nucleul accubens, centrul sistemului de recompensă al creierului ce joacă un rol important în plăcere şi dependenţă. Nucleul Accubens se spune că este activ şi atunci când jucătorii câştigă un pariu sau drogaţii iau drogul preferat. De asemeni este implicat intens şi în transmiterea opioidelor în creier, prin capacitatea sa de a elibera un neurotransmiţător, dopamina.
În urma unei cercetări extrem de complexe s-a dovedit că ascultarea muzicii provoacă “o cascadă de activări ale regiunilor cerebrale într-o anumită ordine: mai întâi cortexul auditiv, pentru procesarea iniţială a componentelor suntelui. Apoi ariile frontale, despre care aflam că sunt implicate în procesarea structurii muzicale şi a aşteptărilor. În sfârşit, o reţea de regiuni – sistemul mezolimbic – implicate în excitare, plăcere şi transmiterea opioidelor, precum şi în producerea dopaminei, culminând cu nucleul accubens”[4].
Aspectele de recompensare şi confirmare ale ascultării muzicii par, prin urmare, să fie mediate de creşterea nivelului dopaminei din nucleul accubens şi de contribuţia cerebelului la reglarea emoţiilor prin conexiunile sale cu lobul frontal şi sistemul limbic. “Teoriile neuropsihologice actuale asociază dispoziţia şi afectele pozitive cu niveluri ridicate ale dopaminei, unul dintre motivele pentru care multe dintre medicamentele antidepresive mai recente acţionează asupra sistemululi dopaminergic[5]
Se poate spune că până acum unii savanţi pot susţine că ar şti de ce muzica îmbunătăţeşte dispoziţia oamenilor. Însă explicaţia mecanismelor psihoneurofiziologice puse în mişcare de audierea muzicii poate oferi doar câteva puncte de plecare. Indiferent de importantele descoperiri în acest domeniu al mecanismelor legăturii dintre muzică şi stările dispoziţionale  evidente pe care ea le produce, rămâne un mare semn de întrebare: de ce adeseori în faţa unei muzici divine, calme, meditative, subiectul ascultător este cu totul copleşit, iar muzica unor compozitori precum Schubert, Mendelssohn-Bartholdy sau Ceaikovski ne induc o melancolie pe care marea majoritate a muzicologilor au căutat să o atribuie structurii mentale (afective în special) a compozitorilor numiţi, responsabili de această amprentă melancolică pusă pe muzica lor, spre deosebire de Haydn al cărui tonus optimist ne ridică moralul.
Este interesant de precizat câteva studii mai recente în domeniul acţiunii muzicii. Înregistrarea pulsului, a tensiunii arteriale sau a frecvenţei respiratorii au arătat că audiţia muzicală face să apară  modificări ale tuturor funcţiilor organismului. Fundaţia Herbert Von Karajan de la Salzburg are un merit deosbit pentru abordarea în amânunt a emoţiei muzicală, îmbogăţind noţiunile cunoscute până atunci. Din 1970, J.Piperek remarcase faptul că în timpul unui concert, membrii unei orchestre simfonice prezentau o tahicardie cu o frecvenţă de până la 150 de bătăi pe minut şi tulburări electrocardiografice importante. La fundaţia Karajan, creată de celebrul dirijor de orchestră s-au alăturat studenţi în ştiinţe naturale şi muzică, şi medici care au studiat în cursul activităţii lor bazele psihofiziologice ale emoţiei muzicale[6].
Herbert von Karajan însuşi a acceptat să se supună experienţelor, astfel încât graţie unor serii de aparate , înregistrând pulsul, tensiunea arterială, ritmul respirator sau volumul sangvin, s-a evidenţiat faptul că energia fizică consumată de Karajan în timpul unui concert avea mai puţine repercursiuni asupra sistemului neurovegetativ decât puterea emoţională a muzicii. “ Traseul său electrocardiografic în timpul dirijării celei de-a 6-a simfonii a lui Mahler arată o accelerare a frecvenţei cardiace până la 120-150 bătăi în paroxismul mişcării muzicale, reacţia emoţională a subiectului fiind comparabilă cu starea de “tensiune internă” a lucrării”[7] Tot astfel, în timpul execuţiei actului al treilea din Siegfried de Wagner, tensiunea arterială a marelui dirijor a crescut cu 40 mm Hg şi pulsul cu 30 de bătăi. Aceasta creştere este cauzată, după demonstrările medicului Carl Simon, de un exces de adrenalină, fapt care uneori poate fi fără consecinţe la un subiect sănătos, dar care uneori poate duce la o epuizare completă. Lipsa de oxigen poate să provoace un infarct, lucru care poate explica morţile subite ale unor dirijori în timpul execuţiei, precum cazul lui Joseph Keilberth sau Giuseppe Sinopoli. Efecte similare s-au observa şi la instrumentişti. Studiile comparative asupra reacţiilor psihosomatice la muzicienii din orchestre, în funcţie de tipul de muzică abordat, au adus rezultate edificatoare: orchestrele specializate în opere de avangardă prezentau 52% din subiecţi cu tulburări neurovegetative, din care 22% tulburări de somn, faţă de 11% tulburări neurovegetative,din care 2% tulburări de somn la cei din orchestrele ce executau mai ales lucrări clasice.
Efectul muzicii se produce în general printr-un fenomen psihic înrtrucât este vorba de factori exclusiv emoţionali. Un alt studiu din cadrul fundaţiei Karajan, efectuat de prof. Dr. Harrer G., demonstrează că ar fi posibil să transformăm emoţia muzicală într-o apreciere pur estetică, nefiind afectate altfel funcţiile neurovegetative. Acestea a studiat în acest sens acţiunea tranchilizantelor asupra emoţiei muzicale, punând să asculte femei şi bărbaţi piese de Brahms, Bach, Stravinski, Puccini, precum şi muzică de jazz, înainte şi după ce le-au fost administrate un calmant foarte puternic. Constatările au fost că reacţiile la disonanţe, la modificările de ritm sau de intensitate sonoră au fost mult mai puţin evidente după administrarea medicamentului. Unii subiecţi au declarat că au apreciat mai puţin muzica, alţii că au dezgustat-o, iar o mare parte ca le-a plăcut chiar mai mult. În ceea ce priveşte instrumentinştii, care manifestă o emoţie mult mai mare decât subiecţii care doar ascultă muzica, anumiţi cântăreţi care au luat tranchilizante pentru a combate tracul, au declarat că dacă performanţele lor tehnice erau mai bune, ceea ce avea de suferit era contactul emoţional cu publicul, imposibil de stabilit.
În filozofie există tendinţa de a separa mintea, operaţiile intelectuale, de pasiuni şi emoţii. Însă aceasta este regăsită în psihologie, deci implicit şi în neurologie. Ramura neurologiei care se ocupă de muzică este focalizată în special pe mecanismele neurale prin care percepem tonalitatea, intervalele tonale, melodia, ritmul etc., şi abia recent s-au luat în considerare aspectele afective ale aprecierii estetice a muzicii. Deseori cand ascultăm muzică, suntem conştienţi de ambele aspecte în acelaşi timp. Se întâmplă să fim profound mişcaţi chiar în timp ce apreciem structura formală a unei compoziţii.  “Lamentoul Didonei” din Dido şi Enea a lui Purcell e sfâşietoare, transmite cele mai tandre emoţii. Arta Fugii în schimb necesită o atenţie intelectuală susţinută, frumuseţea ei fiind de un tip mai strict, mai impersonal.
“Faptul că avem mecanisme separate, pentru aprecierea aspectelor structurale  şi emoţionale ale muzicii este dovedit de varietatea de racţii ale oamenilor la muzică”[8]. Multora le lipsesc unele abilităţi de percepţie în a apecia muzica, dar, cu toate acestea, o savurează intens şi fredonează melodii extrem de entuziaşti, uneori groznic de fals, dar cea mai mare plăcere. Alţii au o ureche muzicală bună, sunt foarte sensibili la nuanţele formale ale muzicii, dar nu îi interesează prea mult şi nu o consideră o parte importantă a vieţii lor.
Dacă muzicalitatea, în sensul capacităţii de percepere, este probabil automată, sensibilitatea la muzică este mai complexă cu cât ea este influenţată şi de factori personali sau neurologici. În timpul stărilor de deprimare se întâmplă ca unora muzica să nu le spună nimic “dar acest fenomen este cauzat de o aplatizare sau pierdere generală a emoţiilor”[9]   


                                                                            Zadkielix alias prof. Dr Mihai Daniel





[1] Ioan Bradu Iamandescu – Muzicoterapia Receptivă, p. 32
[2] Moutsopoulos – Muzica în opera lui Platon, Ed Omonia
[3]  J. Verdeau-Pailes şi colab -1995, p.97
[4] Danie J. Levitin – Creierul nostru muzical, Ed.Humanitas p.145
[5] Danie J. Levitin – Creierul nostru muzical, Ed.Humanitas p. 215
[6] http://www.medecine-des-arts.com
[7] http://www.medecine-des-arts.com/Frequence-cardiaque-des-musiciens.html?decoupe_recherche=karajan
[8] Anthony Scott - “Muzica şi mintea cit de Oliver Sacks in Muzicofilia, ed. Humanitas, p. 296
[9] Oliver Sacks – Muzicofilia, ed. Humanitas, p. 296

duminică, 23 noiembrie 2014

Cate ceva despre aptitudinea muzicala

                                    Cate ceva despre aptitudinea muzicala




Aceasta postare o dedic celor ce vor sa cunoasca mai multe in acest domeniu!

           

  Este de la sine inteles ca, pe suprafata acestei planete blagoslovite de Dumnezeu NU exista popor care sa nu cunoasca sau sa nu fi cunoscut muzica, fie intr-o forma simpla, fie intr-o forma evoluata, ca efect al unei cultivari sistematice. De la tam-tam-urile primitivilor pana la marile creatii simfonice, muzica s-a bucurat de o apreciere unanima, prin caracterul ei inaltator, prin emotiile intense pe care le poate declansa in sufletul omului. Fiind una dintre cele mai raspandite arte, produce vibratii sau emotii inaltatoare, veselie sau melancolie, nu numai omului aflat pe o treapta superioara de cultura si civilizatie, ci si celui care are de parcurs un drum lung de parcurs pana sa ajunga la acest stadiu. Omul a cantat intotdeauna, fie in orele de odihna, fie in cele de munca, manifestandu-si atat starile sufletesti de natura afectiva, cat si preocuparile, gandurile, ideile. Muzica este un mod specific de reflectare a realitatii, prin tonus melodic, prin redarea unei structuri si inlantuiri de sunete ingenios armonizate.
Aptitudinea muzicala este o insusire a personalitatii care face posibila efectuarea cu succes a activitatii muzicale. O persoana cu aptitudine muzicala manifesta interes si inclinatie deosebita pentru muzica, fredoneaza melodii, canta, invata cu usurinta cantecele auzite, manifesta dorinta de a cunoaste cat mai multe date din domeniul muzical. Talentul muzical consta in dezvoltarea aptitudinii muzicale la un nivel superior, caracterizat prin originalitate si capacitate creatoare. Cand o persoana reuseste sa creeze muzica originala, cuceritoare, rascolitoare, exprimand idei, sentimente si dorinte profund umane, suntem in prezenta unui evident talent muzical. Unii oameni raman la stadiul aptitudinii muzicale, pe cand altii, depunand o munca intensa si sistematica, devin talente muzicale, creatori.
Din punct de vedere senzorial este necesara o buna acuitate auditiva, datorita careia sa se poata percepe inaltimea sunetelor, intensitatea lor, ritmul, armonia si timpul. Acuitatea auditiva se caracterizeaza printr-un prag al sensibilitatii sonore si al celei diferentiale scazute, adica prin capacitatea de a percepe cele mai fine si mai diferite sunete. Nu totdeaune o persoana care dispune de un organ auditiv bun da dovada de inzestrare muzicala. Intr-o clasa, foarte multi elevi se remarca printr-un auz foarte fin, capabili de a diferentia sunetele aparatelor de fizica, vocile colegilor etc., fara insa a fi inzestrati muzical. Aceasta inseamna ca numai simpla percepere a sunetelor nu e suficienta, ci este nevoie in plus si de o intelegere a lor. Se stie ca L.van Beethoven la un moment dat a pierdut total auzul, dar aceasta nu l-a impiedicat sa compuna cele mai frumoase simfonii( cea de-a IX-a), din cauza ca dispunea de o inalta intelegere a sunetelor, a armoniei acestora pe care le auzea in minte, adica in auzul interior. Aproape toti cercetatorii aptitudinii muzicale vorbesc de existenta unui auz exterior si a unui auz interior. Prin auzul exterior sunt percepute sunetele si melodiile de afara, iar prin cel interior cele care se elaboreaza in minte sau cele care ni le reprezentam. La Beethoven auzul interior era foarte dezvoltat, fapt care a contribuit ca activitatea lui componistica sa nu inceteze odata cu aparitia surzeniei, ci sa se desfasoare in conditii creatoare tot atat de desavarsite ca in trecut. Inaltimea unui sunet este determinata de frecventa sau numarul de vibratii pe secunda. Sunetul cu o frecventa mare este inalt, iar cel cu o frecventa scazuta este jos. Pentru o persoana cu aptitudine muzicala este absolut necesara capacitatea de a diferentia sunetele dupa inaltime, nu numai extremele, care se percep usor, ci si sunetele foarte apropiate, cu mici diferente intre ele.Intensitatea sau taria unui sunet depinde de amplitudinea undelor sonore. Pentru ca un sunet sa poata fi perceput, trebuie sa indeplineasca atat conditii de frecventa, cat si de tarie sau amplitudine. Un sunet perceptibil ca frecventa, dar cu amplitudine scazuta nu produce senzatie auditiva. Un bun organ auditiv distinge clar intensitatea sunetelor.
 Ritmul muzical este capacitatea ”de a trai activ, motric muzica, de a simti expresivitatea emotionala a ritmului muzical si de a-l reproduce cu exactitate”. Orice creatie muzicala are un ritm al ei specific, intocmai ca si versurile unei poezii. Cel dotat muzical percepe usor acest ritm, la inceput spontan, dar pe masura ce experienta muzicala se imbogateste, perceperea se face pe baza unor norme de care trebuie sa se tina seama. Perceperea ritmului usureaza substantial intelegerea structurii melodice a unei compozitii muzicale. Aproape toti cercetatorii admit ritmul ca o componenta a aptitudinii muzicale.Dintre toate aptitudinile, cele muzicale apar cel mai de timpuriu. Asa de exemplu W.A.Mozart si J.Haydn manifestau aptitudinile muzicale de la varsta de 2-3 ani. Mozart compune un menuet la5 ani, Enescu compune tot la 5 ani “Poema  romana”, iar la 11 ani, se distinge printr-o bogata activitate de compozitor. Sunt insa si cazuri de mari compozitori ale caror aptitudini muzicale au aparut mai tarziu, ca de exemplu Wagner, Beethoven, Cesar Franck etc., fapt care dovedeste ca niciodata nu e prea tarziu pentru dezvoltarea aptitudinilor.
Lipsa de perseverenta, cu toata inzestrarea duce la ratare sau la creatii minore. In aceasta privinta este ilustrativ un caz descris de Revesz, care a urmarit evolutia unui copil de la 5 pana la 13 ani. Astfel, la 7 ani dispunea de un auz absolut, reusind sa descompuna aproape fara greseala un acord, transpunea perfect acorduri polifonice in orice tonalitate, citea cu usurinta partiturile si transcria pe note, putea sa cante pe dinafara, dupa cateva repetari, o serie de sonate de Beethoven, fugile lui Bach, compozitii de Schuman. La 8 ani a compus o serenada, la 11 ani a prezentat in public, cu mare succes, Concertul in mi bemol major al lui Beethoven etc. Cu toate acestea el nu a ajuns un veritabil talent muzical, ci, din cauza lipsei de perseverenta, s-a pierdut. Nu trebuie uitat insa ca marile talente muzicale nu sunt produsul exclusiv al inzestrarii native, ci mai ales al unei munci incordate si perseverente.

George Enescu obisnuia adesea sa spuna: “In muzica este nevoie de talent cam 30%, restul de 70% este munca”, prin acel “30% talent” intelegand inzestrarea nativa, care reprezinta un procent mult mai mic decat munca (70%), iar renumitul violonist ceh Jan Kubelik (1880-1940) afirma ca “muncind 18 ore pe zi, timp de 20 de ani, poti ajunge celebru”, fapt ce trebuie interpretat in sensul ca munca este izvorul cel mai profund al adevaratului talent muzical.


Prof. Dr. Daniel Mihai, CNA Regina Maria Constanta